De XXX de ori, pătrund adâncul
eteric de prin versurile tale
și sfârcul de-nțeles, ca pe-un furuncul
îl storc de paradigme abisale.

Iubita mea, când îmi apari în cale
pe foi veline, țipă-n mine runcul,
de XXX de ori pătrund adâncul
eteric de prin versurile tale.

Când termin de citit, sunt precum pruncul
neînfășat, pe frunza-ți de la poale,
m-agăț de tine ca și un peduncul
și-mbrățișați profund, din deal în vale,

de XXX de ori pătrund adâncul…