Mă cunoaște gândul viu
Liberă și nechemată,
În culoare rezemată,
Când visez, plutesc și scriu.

Mă cunoaște seva dulce
Dintr-o dragoste pierdută,
Pleoapele făcând o cută
De încearcă să mă culce.

Uneori mă cred în stare
Să privesc în cerul stins,
Ca să mi te dau învins
Într-un strop adânc de floare.

Toate câte vor să-mpartă
Ființa mea și să mă ducă,
Se lovesc, ca de-o nălucă,
De o stea numită artă.

Florina Ladislau