Stăteai jos, privindu-mă fix.
Îți stăteam pe genunchi,
Uitându-mă atentă
În sufletul tău.
îți spuneam tot ce simțeam,
Îți povesteam de zilele ce au trecut
Fără să te am aproape,
Fără să mă strângi la pieptul tău
De animal sălbatic,
De fiară însetată de amor.
Tu lăcrimai, și nu știu
Dacă din pricina vântului
Sau a sentimentelor expuse nud.
Te-am mușcat de lobul urechii,
Ți-am strigat din diafragmă
Că te iubesc ca o nebună,
Și că ești singura rezolvare
A vieții mele anoste.
Te-am și rugat să mă ierți
Pentru faptul că mai uit uneori
Să te sărut.
Ție nu cred că ți-a păsat.
M-ai dat la o parte,
Te-ai ridicat și ai plecat,
Fără să mai privești înapoi.