Piatră-n drum, în suflet piatră,
Numai știu de-i calea dreaptă,
Focul nu mai arde-n vatră
Și să urc n-am nicio treaptă

Zidurile-n trup de casă
Sunt clădite numa-n piatră,
Câinii lunii nu mă lasă
Și mereu din cer mă latră.

Rogu-te să-mi pui în vatră
Timp destul ca-n ceasul lung,
Lâng-un Dumnezeu de piatră
Să mă-nchin când o s-ajung.

În genunchi pe lespezi ude,
Să-ți mărturisesc risipa,
Să înalț din oase crude
Trup de fâlfâit aripa.