Plânge din nou cerul cu lacrimi,
Frige la fel rana și parca-mi...
Parca-mi împarte inima-n zece,
Parca mă pierd pe zi ce tot trece.

Toamna la ușa plânge cu jale
Vantul la geamuri suflă mai tare
Frunzele cad și-mi șoptesc mie agale:
“Iubirea nu moare, …iubirea nu moare”!

Mocnește încet flacara-n vatră,
Imi arde și inima,…mă simt vinovată.
Simt că mă pierd,simt ca nu-mi trece
Iubirea de ieri astazi e rece.…

Rece-i în suflet, rece-i afara…
Toamna cu lacrimi iar mă doboară!
Vreau să te uit,vreau să dispari,
Ieri eram doi, iar astăzi hoinari!


Octombrie 2007 , ora de Matematica