agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2445 .



Codul însinguratului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [valu ]

2012-10-14  |     | 



să drenezi găvanele,
în mâlul amintirilor lacrima nu mai are cum să fie pură;
să faci ceva dezordine, e prea multă curățenie
nici nu-ți pare locuită casa, iar privirea ta, nemobilată de prezent,
e ca o pânză albă care acoperă părăsirea – rupe-o, fă-o franjuri
sau înnoadă fâșii să te poți coborî pe geam, nu te arunca;
ești în stradă – du-te, ce te-ntorci speriat?…
toate sunt împietrire, ce dacă ești singurul viu!..

trage de mânecă statuile, și ele au fost odinioară oameni
și tu ești oarecum statuie, uite câți porumbei
și-au lăsat urme pe creștetul tău involt, nu te șterge
sunt aspirații, rugăciuni, întoarse spășite, neîmplinite

catifeaua după-amiezii e înșelătoare, nu te opri,
să urci înserarea până la capăt,
bătrânii tăi bocanci - boi în jug obosiți, nu-i biciui,
în noapte o să afli vindecare
trebuie să o întâmpini fără patimă, fără regrete,
patria visului este densă, untoasă, neasemuit de frumoasă…
nu te lăsa corupt de ea…
să nu arunci cămașa în foc, aici combustiile sunt sâmburi,
încă o zi te așteaptă și cere vamă și nu vei avea cu ce plăti…
nu-ți plânge de milă
sunt singurătăți nobile, precum Creatorul, în care poți
să-i fii chip și asemănare doar creând –
ustură mult mai tare singurătatea comună, în furnicarul ostil;
timpul nu se pierde, se câștigă
și din câștig nu-ți rămâne nimic, totul se împarte, rămâne aici
orologiile da, pe ele le poți arunca în foc fără să-ți pese
deși scânteirile nu-ți vor lumina urcușul

să n-ai spaimă de moarte, ea e mult mai însingurată
și nu păstrează pe niciunul, niciuna dintre recolte
hambarele cerului sunt veșnic flămânde
într-o bună zi – doar astfel va fi bună – vor întineri pietrele
și tu vei fi una prețioasă
pentru c-ai străbătut drumul inițiatic fără să privești înapoi
precum un sunet ce nu se poate întoarce-n carnea instrumentului

nu înfășura strada cu urme intacte, las-o celor ce vor veni după tine,
nu este niciunul care să n-o parcurgă, fie și târziu,
oricât se poate crede fiecare că este iubit

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!