Cad ploile acide peste orașul ars
și florile-s ascunse în buncăre de ger
femeile sunt semne discrete-n metatars
iar mercenarii lumii dau cu grenade-n cer.
Alerta e totală, bătrânii au murit
doar câte-un câine latră insinuând un os
în triburi disperate fugim spre infinit
călări, cu pruncii-n brațe în sănii sau pe jos.
Acolo e speranța, hai să fugim copii
aici sunt legi prea strâmbe și totul pute-a fum
acolo curg izvoare din cer cu ape vii
aici rămâne șansa de a porni la drum.
Civilizații multe s-au perindat la noi
celula cerebrală s-a dilatat prea mult
noi știm în eprubete să facem un război
și pe savantul tainei să îl tratăm de smult.
Locotenenții soldei ne instruiesc nebuni
femelelor de stradă ei le prăsesc copii
au ce gândesc în ceruri sărmanii mei străbuni
când văd cum ne complacem în tristele urgii ?
Aș scrie o poemă despre pământul mort
dar îmi e spaimă, groază de cititorii mei
ei nu au încă-n mână faimosul pașaport
și-aș vrea să fiu leprosul nedespărțit de ei.
Așa e pe planetă stimate viitor
ne-au extirpat conștiința și suntem morți de vii
avem nevoie certă de-un tânăr Gânditor
să ne dezlege taina acestei pușcării.
E fum, e fum prieteni în țară până-n cer
filozofii sterile au fecundat conștiința
cu ochii duși aiurea spre oaze de eter
ne arde ca pelagra flămândă, umilința.
Iar mercenarii lumii dau cu grenade-n cer
femeile sunt semne discrete-n metatars
și florile-s ascunse în buncăre de ger;
cad ploile acide peste orașul ars.