Ce demult și ce departe
Pe-o cărare de-amintiri
Gândul să mă ducă poate
Când creșteau în urmă-mi miri

Când creșteau prin seară fete
Toate bune de iubit
Vroia versu-mi să le-mbete
Le-mbăta, la nesfârșit ...

Că, mi-a fost doar una soață
Din întregul șir al lor
Însă inima mea hoață
Tot de alta dus-a dor

Tot de alta, ... încă una
Mai din nord ori mai din sud
Cum își schimb-arcușul struna
Să tot cânte mai zălud

Să tot cânte și să ceară
Înc-o dragoste și-un vis
Că mi-era întruna vară
Și-un poem mereu nescris...

Azi de ce prin seară oare
Fete nu-s și strune nu-s
Numai gândul pe-o cărare
De-amintiri bătrâne-i dus.