iubirile mi-au fost până azi
răsfoiri pasagere
uneori clandestine ca o privire
aruncată peste gard în livada de meri

mai întâi alb-negru apoi color
format de buzunar savurate-n liniștea dintre doi
sau tabloid pe-un colț de birou

de cele mai multe ori pe diagonală
din rușinea de-a nu pricepe ceea ce
evident
era evident din rușinea de-a nu mă putea înfățișa gol
ci doar cu toate neînțelesurile pe mine
până la sprâncene
și cu gândurile absconse adânc înfundate în buzunare
de parcă toate femeile din lume
ar fi edițiile princeps ale altor colecționari
mai cu ștaif decât mine

în limba asta-n care
astăzi
știu să citesc la perfecție
dar din care toate sensurile
îmi patinează bezmetice-n toate direcțiile
în limba asta în care
până și poeziile de dragoste sună
ca o acută durere de gât