Birdie a închis în astă seară
ușa pentru toate spitalele din lume,
să moară scripeții trăgând funii ,
nu pentru oasele neadormiților,
ci pentru căldările care aduc apele din adâncuri
când cumpene obosite se încovoaie.

Cât or să urle, Doamne,
toate spitalele
cu guri căscate după sângele lor
furat de răsărituri,
s-alunge nopțile pe vecie
din ochii care poartă păianjenii durerii.

Și-n țipete de cocori
Birdie pune strigătele smulse,
să le poarte pe mare
unde albastrul e liniște
și furtuna-i prinsă de maluri
ca un plasture de rana
ce-a uitat să se-nchidă.

Turbanele cad
și feșe se încurcă în mâini stângace -
aripi ce caută semne de liniște
când obosesc în tăceri,

iar Birdie răsuflă cu greu
când închide ușa pentru toate spitalele din lume.