orice ai face pui în mișcare
un fel de conspirație de obosit odihna

uite nu-mi găsisem de lucru
de doi ani și mai bine
mai bine de atît nici nu se putea
cînd am găsit deși eram
una cu posomorîtul
am zîmbit toată ziua aiurea

de parcă n-am fost eu
ăla rupt în gură de datorii
ăla obișnuit chiar și cu moartea

în alte condiții nu zîmbeam nici să mă tai

ce să spun noroc că mai dormim că
facem exerciții de dispariție
altfel moartea ni s-ar părea
un afront odios

se pare că trecutul se simte
destul de tînăr
chiar fără nimic întreg
și cu zăbrelele roase zgîlțîite
lovite în toate părțile
ca la nebuni

îmi vine în minte subit
zîmbetul brăzdat adînc de riduri
acel Mare Canion Senin
al dementului de Beckett

și peste prăpăstii se lasă așa o liniște
de toți creierii îmi scapă un oftat
ca la hepiendul apocaliptic
al lumii