Undeva-ntr-un vis departe
Încă mai pot fi copil
Lâng-un Arieș de șoapte
Și o lună a lui april

Zvelte sălcii numai floare
Râu ca viața neoprit
Și arini cu frunze rare
Ochii mi-au adăpostit

Mai la deal trona chiar Fagul
Împăratului frunzos
Mii de zâne-i treceau pragul
Și cu mine-un Făt-Frumos

Apoi tot urcând pe munte
Cât mai sus s-ajung fecior
Dragostea să mă sărute
Prin prelungi păduri de dor...

Oh, dar visu-ndepărtatul
Luminează tot mai stins
Negru-i râul, golu-i satul,
Rece fruntea mi-am atins.