Îmi bate vântul printre amintiri,
Mi-e clipa goală și retina plină,
Am obosit de-atâtea zăboviri
Prin stații așteptând un tren să vină.

E trenul dragostelor risipite,
Îl tot aștept să mai opreasc-o dată,
Să-mi văd cum pe peron îmi sar iubite
Uitate-n mintea mea înnegurată.

Le-aștept cuminte să le văd trecând
Dinspre vagoane către anii mei urâți,
Pe toate întrebându-le pe rând
Unde se duc și dacă au iubiți.

Nu că le-aș vrea-napoi să mă iubească,
Ce-a fost a fost și e demult trecut,
Mă-ncearcă doar dorința prea firească
De-a-mi aminti iubiri ce am avut.