Tainele nopții se cam risipesc
Sub strălucirea stelelor din cer
Ce cu-ale lor luciri le izgonesc
Dezvăluind al negurii mister

Se risipesc mari bezne fioroase
Ce nu pot fi trecute de privire
Când plutesc norii negri peste case
Oprind atunci a stelelor lucire

Iar cînd răsare maiestuoasă luna
Pe bolta înstelată și senină
Coboară peste noi atunci lumina
Dint-un izvor de pronie divină

În nopțile acelea stau vrăjit
Cu ochii țintă numărând la stele
Sperând să pot cândva să fi găsit
Și steaua mea acolo printre ele

Numai că asta este-o amăgire
Sau dacă vreți poate- o absurditate
Să-ncerci să afli o nemărginire
Și-a universului imensitate