încercând ca din cuvinte
să scot ochii mei afară
să privească înc-o dată
către clipele trecute
și rămase-n timpul veșted
ale zilelor de vară

presărate frunze moarte
pe poteca din livadă
resemnate cu destinul
pe care zeii lor le-au dat-o
se lasă purtate de vântul trist molatec
spre un alt destin

ploile încep să curgă
adunând în picuri mici
mireasma verii ce-a trecut
mai scoate și soarele câte-o rază
în semn de-adio
ultimul sărut

Iași, Octombrie 2012