Amintirea se repede la mine ca un cîine turbat
i-am dat să mănînce mătrăguna anilor foști
mă trîntește la pămînt și mă mușcă de sînge
îmi dă turbarea ei cum ți-aș da ție cafeaua
printr-un gest simplu.

Rumenii ani de haiducie
furam fecioare cu o simplă poezie
călare pe metafora slăbănoagă
lor atît de dragă
că mi se urcau pe calul închipuit
din trei zori și-un zenit.

Acum sunt singur
am bătut palma cu soarta
și te asigur
că nu-ți voi mai zvînta multă vreme privirea
cu la trecut iubirea