mă săruți ca pe un mort
cu o lacrimă ascunsă sub pleoapă
și nu pentru mine,
frămânți o eșarfă imaginară și-ți dorești
s-o fluturi iminent într-o gară definitivă
mi-ai da orice
și de fapt nimic
suntem alături și pășim în aceeași direcție
dar umbrele ne sunt contra:
una cuminte și a ta întoarsă...
n-ai vrea să vezi cum ești înăuntru
câți ochi de bărbați stau înfipți ca-ntr-un insectar
și ai mei, desigur
nici n-ai vrea să evoci ultimul pat
nici cu cine s-a întâmplat
rupi eșarfa cu mâinile sticloase, tăioase -
ai fi în stare să zidești gara de una sigură la nevoie,
bănui chiar că ...n-ai zâmbit niciodată,
nu crezi în îngeri -
zeii tăi sunt cu chirie în dormitor,
îmi spui cu ochii (știi că-nțeleg) că tu n-ai săruta
niciodată un mort
o iau ca pe un compliment și te răsplătesc cu o favoare
mă arunc în fața trenului tău închipuit

umbra surâsului mă strivește