în curtea unde au înflorit două uși
trăia un cuvânt cu fruntea umedă
își cunoștea cu exactitate timpul
de-a lungul degetelor
doar glasul lui nu îl cunoștea nimeni
pentru că era la jumătate de preț
în buzunarul de la piept

în fiecare ușă mătura nopțile
frământa înăuntrul unei dimineți
și își număra minutele sincere
din colțul gurii

într-o servieta deformată păstra
toate știrile
avea o listă cu femeile
și un tabel cu el însuși
iar când venea vremea de numărătoare
striga cât îl ținea gura

iubiți-mă!

ca pe voi înșivă
și astfel vă veți izbăvi

doar în mijlocul zilei
trăiește lumina care lasă
umbre