nu mai era nimeni foarte treaz
după caderea orei 18
când se împărțeau păturile zilnice
în camera alăturată urla un televizor
alb negru de știri
și fotoliul descălțat de trupuri
unde se mai păstra încă
căldura ultimelor șase zile


din când în când
bătrânul arunca o mână de cuvinte
pe deasupra aerului
și zâmbea iremediabil

uneori se auzeau ușile lovindu-și burțile goale
de albul ochiului
și câteva ore care se iubeau tandru
în mijlocul canapelei

din plafon picura tiptil
viața chiriașei de la trei
care se obișnuise să fie adulmecată
de picioarele bărbaților de ocazie
din cinci în cinci minute

poate din această cauză
la sfârșitul copacului își făcuse cuib
un animal născut din zece mame
cu picioarele lungi de foame
și vreo doi soldați

în care mureau de fericire
restul dimineților
cuminți