uneori blocul avea podeaua cu dinții stricați
și ce beznă asurzitoare străbătea pământul
atunci când balenele eșuau din iubire
într-o băltoacă de plictiseală
iar femeile se lăsau mângâiate
cu pumnii

traducătorul de virgule
avea ochii mucegăiți o singură dată pe zi
când îți îngrămădea treptele în plete
ca o părerea de rău

iubesc să zâmbesc
când tu colecționezi guri deschise
și păsări îndrăgostite
să-și lovească umbrele
de ziduri

nu ar păsa nimănui dacă mâine
mi-aÈ™ juca zilele la zaruri
când străzile se ghemuiesc de frică
până nu li se mai văd deloc
umerii