mi-am pierdut umbra o caut
în fața ecranului alb fgh
îmi spune tastatura eu cred
fiecare gol haină pentru strigătul ei umblu
prin mine deschid ferestre închid
uși în urmă devin zid
aștept degetele să scrie
cuvântul sub care e cheia dar ele
întârzie lungi și subțiri pe clepsidra unei singure litere curg
prin ea inima păianjen la pândă
în mijlocul țesăturii de fire sângerii
m-a pierdut umbra sunt eu