Foaia albă, mintea rece
Inima-n împotmolire
Pică frunza, viața trece
Fir de dragoste subțire

Uită tot, îngroapă-n piatră
Chipul duselor ispite
Susu-i cerul, luna latră
Vise, doruri risipite

Strânge-n pumni cenușa sură
Adunată de sub roți
Bucură-te că te-ndură
Încă niște zile-nopți

Mult, puțin, curând, chiar mâine
N-ai cum ști și nici nu-i bine
Latră luna ca un câine
Mânioasă după tine

Nu ți-e frică, nu ți-e jale
Foaia albă, mintea rece
Frunzele-amăgirii tale
Pică-ntruna, viața trece!