Psalmul 1

1. Ferice de omul ce nicicând se duce
La sfat cu cei răi, scormonind în sorocuri;
El nu stă-n păcatele lor, la răscruce,
Și nici nu stă-n jilț cu cei plini de batjocuri!

2. Ci-n Legea cea Sfântă-și găsește plăcere;
El cugetă ziua și noaptea la Lege!

3 El este ca pomul ce veșnic nu piere
Pe lângă-un izvor răsădit, rod să lege;
Iar rodul și-l dă totdeauna la vreme,
Frunzișul cel verde nicicând nu pălește.
La fel e și cel ce de Domnul se teme:
El tot ce va-ncepe, cu bine sfârșește.

4. Dar oamenii răi vor avea altă soartă:
Ei sunt ca o pleavă ce-o spulberă vântul.

5. În Ziua Dreptății, când nimeni nu iartă,
Privi-vor în jos cum i-nghite pământul.
La fel, păcătoșii pleca-vor privirea,
De stau la sobor cu cei drepți împreună.

6. Căci drepților știe-le Domnul menirea,
Iar răii iau calea pieirii ca bună.


Psalmul 2

1. De ce-apare-n neamuri așa-ntărâtare?
Încât stau în cuget cu lucruri deșarte?

2. Și domni și-mpărați peste-atâtea popoare
Þin sfat împreună și-un plan fac aparte,
Luptând contra Domnului cu-atâta orbire,
Luptând contra Unsului Său pe vecie,

3. Zicând: "Hai să rupem aceast-alipire,
De lanțuri divine, scăpare să fie!?"

4. Dar Cel ce măreț șade-n ceruri, zâmbește;
De truda lor proastă oricând joc își bate.

5. Apoi, în mânia Lui, vajnic vorbește:
Băgându-le groază și-urgie în spate.

6. Și-astfel le dă sfatul, să știe oricine:
"Aveți pe-Împăratul: Mi-e Fiul, Mi-e Unsul;
Pe muntele Sion L-am uns pentru Mine!
De-aceea Pământul s-asculte de Dânsul!"

7. Iar Unsul răspunde: "Această poruncă
Vesti-voi oricui, fiindcă Domnul îmi zice:
Tu ești Fiul Meu, din veci născut încă;

8. Tu cere-Mi și-Þi dau orice lucruri promise,
Noroadele lumii și țările toate,

9. Cu-n fier, drept toiag, Tu le sfarmi ca pe oale".

10. De aceea, 'mpărați, voi să fiți cu dreptate,
Voi judecători - cu legi imparțiale!

11. Pe Domnul cu frică slujiți-L, să știe;
Și fiți bucuroși, tremurând de-a Sa forță,

12. Cinstindu-L pe Fiul, să nu se mânie
Pierind de urgia-I, arzând ca o torță.

Ferice de toți ce-n El cred pe vecie!


Psalmul 3

1. Doamne, ce mulți vin vrăjmași să mă-ncline!
Ce gloată-n revoltă mă-mpresoară acuma!

2. Ce mulți sunt aceia ce zic despre mine
"Nici Domnul nu-l scapă, ci moartea lui numa'!

3. Dar Tu, Dumnezeu, îmi ești scut de scăpare,
Tu ești slava mea, și-mi susții a mea frunte.

4. Mă-nalță iar Domnul că-L strig cu tărie
Și El îmi răspunde din sfântul Său munte.

5. Mă culc și adorm și mă scol fără teamă,
Căci Domnul Mi-e sprijin când mii mă-mpresoară

6. Și-s mii, zeci de mii de noroade de seamă,

7. Dar strig: scoală, Doamne, mă scapă Tu, iară!
Căci Tu, pe obraji, bați vrăjmașii în pripă,
Zdrobindu-le dinții-nrăiților firii.

8. La Domnu-i scăparea în orișice clipă,
Poporul e-al Tău; Tu redă-l proslăvirii!


Psalmul 4

1. Răspunde-mi când strig, Dumnezeu al candorii,
În larg Tu mă scoate când sunt la strâmtoare;
Ai milă și-ascultă-mi Tu ruga-adorării!

2. Cât timp lumea-mi calcă slăvirea-n picioare?
Cât timp mult iubi-veți voi deșertăciunea,
Umblând cu minciuni precum cel ce bârfește?

3. Să știți voi că Domnul îmi dă iertăciunea
Atunci când m-alese ca om ce-L iubește.
Iar El mă aude strigându-L fierbinte.

4. Temeți-vă-n tremur, fugind de păcate,
Spuneți-vă-n gând aceste cuvinte
Atunci când în pat luați tăcerile toate.

5. Cu-ncredere-n Domnul, dați jertfe ne-atinse.

6. Când mulți fericirea se-ntreabă cum vine,
Eu zic: "Ea răsare din raze nestinse,
Din Fața Ta, Doamne! Trimite-o spre mine!"

7. Tu-mi dai bucurie în suflet, mai multă
Decât au ei rodul de grâu ori de vie.

8. Eu dorm liniștit, căci Domnul m-ascultă,
Și numai Tu, Doamne, îmi dai tihnă vie.


Psalmul 5

1. Apleacă-Þi urechea la ce spun, Părinte!

2. Grăiesc în suspine și-Þi strig, Împărate
Și-al meu Dumnezeu, căci mă rog eu fierbinte;

3. Ascultă-mi Tu glasul în zori minunate,
Când e dimineață, mi-ndrept rugăciunea
Spre Tine, o Doamne, și-aștept pietate,

4. Căci Tu nu ești Domn cărui răul să-I placă,
Nu stau lângă Tine nici răi, nici fățoșii;

5. Nebunii în preajmă-Þi n-apucă să-Þi treacă.

6. Urăști făr'delegea, zdrobind mincinoșii;

7. Dar eu, de te-nduri, îți intru în casă
Și-n Templul Tău sfânt mă-nchin cu sfială...

8. Îndrumă-mă-n calea-Þi ce-o știi luminoasă,
Ferit de dușmani, fă-mi Tu calea o coală,

9. Căci totu-i minciună în strâmba lor gură;
De mari răutăți li-i inima plină;
Mormânt li-i gâtlejul, căscat pentru ură,
Vorbirea lor blândă li-i falsă, meschină.

10. Lovește-i, o Doamne! Cu vină-i socoate,
Prin sfatul ce-l dau, tot prin el fă-i să cadă!

11. Trântește-i în stivele lor de păcate,
Căci ei contra Ta se răscoală grămada!

12. Atunci cei ce-n Tine se-ncred cu tărie
Mai veseli vor fi sub a Ta ocrotire.

13. Doar Tu ești pricina de-a lor bucurie,
Căci Tu îi glorifici cu-n scut de iubire
Și Tu îi înconjuri cu-a milei tărie.
AMIN.