e o epidemie de vorbe despre mine prin ținut
măcar de s-ar face pandemie
tu vii călare pe distanțe
vii
vei găsi un tablou al lui Dumnezeu în perete
și mult balast emoțional
vii
deja mi-e frig de tine

te voi primi nu cu pîine și sare
ci cu excremente ale sufletului
ți-am așezat fecale sentimentale pe masă
fapta îmi dictează frig prin mădulare
dar nu te iert pentru nuanța în care mi-ai vopsit
pereții podului palmelor sufletului
am ajuns un pălmaș emoțional
gîndul,
un element din alcătuirea omului,
deja uitase de tine