Să mă aștepți, caleștile ninsorii
călca-vor iar pe verdele în floare
și-s fluturi albi, zburând în fiecare
glob ocular trecând fără de norii

de dincolo de cea din urmă zare,
pe unde cad fantasmele viorii
în care-ngenunchează cântătorii
mei legănați de tine pe picioare.

În pragul tău, când nopțile se lasă
și latră-un câine chior la felinar,
s-aprinzi, iubito, cea mai luminoasă

feștilă de opaiț, care m-ar
putea, ca și birjarii, către casă,
aduce, clătinat, din bulivar…