Se duc poeții, unul câte unul,
Scăpați de repetabila povară
Acolo, sus, să-și caute destinul
Mereu aceași buclă temporală.

Se duce el, cu rândul ne vom duce,
Un biet nemuritor la zidul morții.
Lăsând o Basarabie pe cruce
Scriindu-ne acum la vama sorții.

Ne pierdem azi și ne mai pierdem mâine
Printre meandre - ample judecăți,
Ne ducem viața noastră ca de câine
Uitând că viața nu mai are alte dăți.