Despre cuvinte și a lor oseminte
Nu trebuie să uităm că de va vrea
Domnul cu timp și din pietre
În carne și sânge le va îmbrăca
Cu voia Sa.

Despre zi și noapte, aer și ploi,
Nu trebuie să uităm că se poate,
Peste buni ca și peste cei răi,
Domnul să dăruiască din toate
În eternitate.

Poarta ce deschide spre mâine,
Nu trebuie să uităm că e din tină.
Noi suntem mâna care zidește
Din vise pereți și din pietre lumină
Zi să devină.

Toate, se pare, sunt făcute anume
Și nu trebuie să uităm pentru când
Fiul rătăcitor se va întoarce în lume
Să ceară pământului să ardă profund
Prin Cuvânt.