e un fel de clopot peste care a nins
peste care o apă mare a trecut
un fel de pasăre din care venim și plecăm
e ceva la mijloc de măr din care strigarul dă rod
e uneori un fel de zi din care murim stele ca mai apoi să le aprindem în toiul focului
e o dragoste mare după care se face film dar toți vor să intre fără bilet să ocupe locurile cele mai bune
e o spaimă un fel de a plânge încet să nu deraiem fluturi
e atât de frumos atât de înalt încât prin orașul tău crăciunul e mereu pentru celălalt - tu mai mereu ajungi prea târziu acasă
e un timp din care tai cu foarfeca și nu știi ce să arunci ce să păstrezi cât să arăți lumii din el și cât să oprești pentru tine
e un început care are părul cărunt
e ca un câine în lanț
Dumnezeu