aveam 5-6 anișori când tatăl meu mă lua cu el la târgul din crucea gării
vasluiul era mai mult pe sub ape
lângă autogară era un parc cu brazi
unde se odihneau oamenii muncii până la viitoarea rată
pe dunele de nisip dintre viitoarele blocuri
de pe viitoarele străzi cu găuri în transmisiune indirectă pe antena 1
se putea urca pe o schelă de bloc
până când tatăl meu termina halbele de bere cu titi gheorghiu
cel mai mare umorist de după constantin tănase
amândoi mă puneau să număr până la o sută în limba franceză
cum fac și eu cu băiatul meu când mă întâlnesc cu un prieten foarte vechi
punându-l să numere până la o sută în franceză germană italiană
și spaniolă că engleza o știe de la clasa zero
de la profesoara cu picioarele mai lungi decât terenul de volei
sărutându-se cu băiatul înalt cu mustață
dintr-o fotografie dosită în buletinul de identitate
neschimbat cu argintii-amărui coperți de vinilin
exact după cea de-a unsprezecea halbă cu bere
tatăl meu și maestrul titi gheorghiu nebețivi dealtminteri
îmi aminteau cum săreau gardul după struguri la popa târnoveanu
exact lângă câinele lihnit de foame
îi dădeau 2-3 struguri și câinele îi lăsa să se sature
să-și umple sacoșele ca să le vândă în piața
pe unde trecea popa târnoveanu
ia uite ăștia au struguri mai frumoși decât poama mea americană
dar cum strugurii erau înșirați pe haina cu numărul de matricolă lmk nr 70
târgoveții cam dispăreau pe sub tarabă
zbughind-o tiptil spre internatul de băieți
ca-n negustor lipscan pe-atunci fetele nu fuseseră inventate
de astfel de obiceiuri ocupându-se mai mult nemții
a trecut o jumătate de veac și la metodică l-am avut profesor
pe constantin parfene coleg de bancă și de sărit gardul cu tatăl meu
exact lângă câinele lihnit de foame
școala de pe copou din vaslui se numește constantin parfene
la orele despre proiectele didactice pe domnul profesor
îl năpădeau amintirile ca melancolia câinelui credincios
foarte supărat că slujea un popă atât de zgârcit
mi-a mai povestit și multe altele
cum se făcea must în biblioteca liceului noaptea
tatăl meu ca fiu de chiabur ajunsese brusc pedagog de școală veche
și însuși mihail kogălniceanu
autor de celebre cărți despre vinurile românești
necunoscute la paris precum și a singurei cărți de bucate
unde se dictează mot-a-mot modul de preparare al oii la groapă
în fața celor șapte puteri oculte participante
la congresul de pace de la paris pentru unirea principatelor
alexandre walewski din partea franței
george clarendon din partea marii britanii
karl von buol din partea imperiului habsburgic
otto von manteuffel din partea prusiei
alexey fyodorovich orlov din partea rusiei
camillo benso conte de cavour din partea sardiniei
mehmed aali pașa din partea imperiului otoman
excelența sa mihail kogălniceanu
înainte de a bate cu pumnul în masă scobora din statuie
să deguste isprava unor derbedei școliți la tubingen alții în leipzig
profesorul hodoroabă neterminând de alcătuit
primul dicționar bilingv german-român român-german
a cărui pronunție alsaciană a transmis-o unchiului meu
însoțindu-l pe mareșalul antonescu în audiență la hitler încă artist
fâstâcit de vorbirea impecabilă a unchiului meu vasilică strat
rănit de trei ori pe toate fronturile
o dată pe viață de nemți iar ce-a mai rămas a dat de pomană rușilor
habar n-avea mareșalul că unchiul meu
dinspre bunica bălănoaia fiica rogozoaiei
doi ani rămăsese repetent la germană
în anul al treilea mai înainte de a se sinucide
i-a cerut profesorului hodorabă să-i mai acorde o șansă
dovedindu-i că nu mai greșește conjugarea la verbele tari
ca antiaeriana înșirând mai mulți morți decât câți arbori creșteau
din pădurea de la bălteni și până la bârnova foarte aproape de iași
dar un iași în care nu se mai locuia decât în pivnițele evreilor binevoitori
care făceau troc cu românii
de i-au lăsat să plece mai mult asasinați decît vii
cu multă recunoștință
în țara sfântă