Iubit am fost și eu..., și nu puțin
(Pe când trăiam nici n-avea lumea ură
Era doar cer albastru și senin
Și dragoste era peste măsură)

Apoi și eu iubit-am mult și mult
Chiar dacă ne-nțeles și dintr-o parte
M-am risipit ca vântul și-am bătut
La porți mai mult închise și-ncuiate

Iar azi când toate drumurile-s duse
Și nu mai e nici unul de venit
Iubirea ce din brațe mă pierduse
De-ar mai zvâcni prin doru-mi obosit

La cine-aș mai trimite-o să slujească
Și ce-aș mai cere-n schimb ca să-i deschid
Când port pe față-o mască omenească
Și-n loc de piept un zid, numai un zid

Dar zidul are inimă și țipă
De spaima de-a rămâne neiubit
Înalță-te și fâlfâie aripă
Că totuși pentru dragoste-am trăit!