obrazul tău sărutul meu îl poartă
deși mustea pe buza mea un dor de buze
și-n mine explodau încet obuze
dar amîndoi nu am ieșit pe-aceeași poartă.

nu este-n lume cine să te-acuze
dar amîndoi de ne-am croi o soartă
să îmi fii viață, moarte și consoartă
căci des mustea pe buza mea un dor de buze.

lumina ce în mine o reverși
e-n ochii mei precum o tăinuită nuntă...
dar soarta, vezi tu bine, ne înfruntă,
eu ies pe-o poartă, tu pe alta ieși.