în pagină, sub rugina vocalelor -

abia spovedită

fluidă

ridicându-mi pe umeri

tot nesomnul păgânelor nopți

când te-aveam

ca o străină





și dacă n-am fi știut!

și dacă n-am fi murit câte puțin!

și dacă n-am fi nins în cuvinte

pământul!

și dacă n-am fi numărat împreună plecările

surd

cu durerea atingerii în pumni

ca un soldat îmbrățișându-și arma

pentru a ucide



spui:

la nevoie

eu nu știu ce să mai cred

și-ți apar în cale

să opresc din căderea-i

zidul

sub care mă inventezi

cu plânsul meu împovărat de tine



încă îmi tremuri sub pleoapă...