Din Lumină venind, toți tragem cu noi Începutul.
Apă și Foc în același Timp
amestecăm picături de scântei
peste veacuri născând Istorie...
De ce nu mai bine am "crea" Povești
în loc de ceva, care cel târziu din Mileniu-n Mileniu
se repetă, amintindu-ne cât de aroganți suntem
în a învăța Pasul spre Zbor?
Spre Bine, spre Fericire, înapoi spre Lumină...

Din Iubire venind, toți tragem în noi Sensul de a fi aici.
Cântec și Strigăt, cu aceeași Voce
încercăm să ne facem prezenți într-un Univers
pe care nici măcar nu suntem în stare să-L înțelegem
cu puterea noastra limitată de a gândi...
De ce nu mai bine am începe mai mult "a simti"
în loc să ne punem singuri capcăni în cale,
născute de o Inteligența de Creier,
care doar vrea Continuitatea rasei Umane?
Și ce înseamnă "a fi uman" dacă nu
Respect, Acceptanță și Iubire reciprocă...
De ce ne numim "Oameni" dacă ignorăm importanța Cuvântului?

Din Viață venind, toți vrem sa devenim veșnici.
Aer și Moarte respirăm pe un pat de Comoditate
unde Corpul are prioritate "sfântă" doar
penru că am fost învățați de mici,
ori că e un Templu unde doarme Sufletul,
ori că e singurul lucru de preț pe care-l avem.
Și asta înseamnă "Viață" ?
De ce nu mai bine am încera să ne naștem din nou,
fără Părerea și Legile altora
care vor să trăim ca ei?
De ce nu, de mâine Dimineață am ieși afară
și am trage în piept prima respitatie de Libertate
unde doar Viața noastră proprie contează
fără culorile false pe care ni le impun alții?


Lumină - Iubire - Viață
e Principiul din care venim...
Drumul inapoi începe cu
Viață - Iubire - Lumină!