Seara e neagră, felinarele curg în pungi.
Foc nicăieri. Doi salcâmi aproape de
masa la care stau într-un capăt de-oraș.

Nu, nu-mi e trist, mi-e puțin pentru
locul acesta rece, ticsit cu sinucigași.

Troțki dormea, visa îngerași blonzi
și grăsuți, atunci când Mercader intra
în casa lui pe furiș. Marguerite Gautier
îl aștepta pe Armand. Mă gândesc,
ar fi simplu să ucid și să nu mai iubesc.

Cer de la un tip o brichetă, ochii lui
au ceva diavolesc. Se aprind. Mă ridic,
undeva am o casă, doi salcâmi și un
înger blond și grăsuț. Mult, iubesc mult.