Numai de dragoste mi-a fost
Atât de dor viața toată
Am învățat-o pe de rost
Dar n-am știut-o niciodată

Numai de dragoste-am vorbit
Cu oameni cu păduri cu case
În dor adânc neauzit
Și-n frunze de-amăgiri frumoase.

Chiar astăzi dragostea mi-o-nalț
Căruntă cum i-ajunse spicul
Spre voi spre toți spre ceialalți
Ce-mi sunteți multul și nimicul

Tot repetând a fost a fost
Și încă-i tot aici târzie
Am învățat-o pe de rost
Dar o mai știu, dar mă mai știe.