Ei,
au hotărât zidire de poduri
de apă-ntre vaduri uscate
demult...
Agățânde-acolo-n ascunziș
de uitate lăcașuri,
fără stâlpi de foc
ori nădejdi aburind
din lacrămi de zdrobire,
maldăre putrezíi
de îngerești visări,
pe furiș adiite cu sărutări dulcegi
de colivă...
Pești n-or săgeta
prin apa robită ultimei muriri
de cântări nicicând răspunse...

Când toate podurile
s-or împleti-ntâlninde,
ei vor strânge
toate ramurile de-albastru,
întorcându-le-n niciodată-ntâmplata
clipire...