agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-28 | |
mai întîi au prins mișcare de rotație: mama în zîmbetul tatei
în care mă recunoșteam ușor vinovat, copilăria cu juliturile de la fotbal sau căzutul de pe bicicletă. apoi una cîte una cărțile geostaționare într-o bibliotecă de provincie și mai tîrziu celelalte din camera mea. și se roteau cerul cu tot cu păsări călătoare și cuiburile de sub streașina bunicilor, dealurile cu burți verzi privind bolta mișcătoare. și cum se mai învîrteau toate în fața ochilor mei cum se adînceau ca albia unui torent obrazic și năvăleau în privire asemenea unor cete de vite înnebunite. și o amețeală binefăcătoare mă cuprindea mai întîi din picioare, pe după mijloc, îmi gîdila pieptul și se rostogolea grea ca un bolovan în gît. și atunci am știut că mi-a sosit timpul, am știut că nu mai e mult. m-am pregătit ca o mamă, am cumpărat scutece albe de hîrtie am cumpărat sticluțe cu lapte albastru și rezerve, am luat hăinuțe din cele mai calde mîngîieri. și cînd cerul nu s-a mai mișcat, cînd păsările nu s-au mai mișcat, cînd coroanele verzi ale copacilor nu s-au mai clintit, cînd rănile vechi ale copilăriei s-au vindecat cînd uitătura galeșă a mamei a ajuns o mică încruntare și cenușa tatei a hrănit un tei ce-ademenea cu mirosul lui milioane de albine, am știut că mi-a venit vremea. o, cum îmi simțeam trupul vibrînd, mîngîindu-mă nevăzut ca o fecioară născătoare, cum îmi atingeam pielea cu grație și-o nerușinare aleasă! cum eram un bărbat îmbrăcat în trupul iubitei, cum eram un zeu atotputernic dezbrăcat pe dinafară și înlăuntru de toate cele alese! și cum simțeam bolovanul din gît pulsînd, pulsînd, mai puternic și mai puternic și dintr-o dată am deschis gura iar din mine a început să alunece trupul viguros, trupul aproape roz dar făcut din toate culorile pămîntului, trupul perfect al cuvîntului prunc. o, și cum primul lui plînset a făcut să amuțească brusc plînsul întregii omeniri!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate