ochii sunt bine arcuiți spre alte taine vizuale
nu sunt decât o bucată de carne târâtă prin universuri proprii
biciuită de societate și îngropată în file

fiecare cuvânt e un vârf de munte fără o altitudine exactă
proștii ăia habar n-au cât au de urcat până acolo
habar n-au cum să între în fiecare rocă și să tremure

am întâlnit numai fețe șterse
cu ochii mici
coridoare lungi și goale fără măcar un preș
sau o scară

"asta e lumea adevărată"
ce lume urâtă
ce aer închis
câți monștrii crescuți cu același sânge

doar să-ți treci mâna o dată
peste tot conturul ăsta doar cuibărește-te între degete
construiește sub unghii
și mărește irisul