agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-30 | |
Aveai o pălărie dată naibii,
cu boruri largi, cât să încapă-n ele două suflete gemene; o roteai prin aer, aerul devenea tot mai ușor, ca o boare fină ți se lipea de piept, și inima nu mai bătea în ritmuri de clopote. Ceasul tăcea (în ace îi intrase un alt anotimp), ezita să schimbe ritmul din mers; două securi ți se împlântaseră-n coaste. Deodată, și numele tău a căpătat alte rezonanțe, pe umeri ți se lipiseră două păsări gălăgioase. Una-ți striga: „Þintește-mă, prea mult arcul tău a stat încordat!” Cealaltă: „Eu îți prind săgeata din zbor și-o trimit spre abisul meu negru, spre abisul meu împovărat de negre păcate.” Sper că le-a fost de ajuns, tu nu ai nume să-l tăvălești prin smoală, nici pradă nu ești pentru vreo iluzie geamănă cu tristețea. Când un gest nesportiv este iertat din prea multă-nțelegere, de cupa fericirii se-alege praful, și cine să mai soarbă din ea vinul victoriei? Rotești prin aer pălăria, spre cer o arunci, de bucurie, să iasă din găoacea visului alte păsări, iubitoare de muzici divine, de pieptul tău să se lipească și de umărul stâng.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate