eu consum cafeaua odată pe zi
de regulă fără apă
pentru că este mult mai dureros gustul
neînceput
poate din acest motiv nici nu suport ceștile
denaturează alegerea degetelor
prefer să-mi arunc toată foamea într-un pahar
pe jumătate întreg
și să-mi alungesc orele până la nesimțire

în colțul unui munte cu personalitate
curge aroma unui anotimp feroce
și este un întuneric aproape isteric
în spatele acestor cuvinte

într-o întindere de arbori abuzați
pământul nu și-a pipăit niciodată umbra
oricum nu pasă nimănui din ce parte
alunecă o respirație
sau de câte ori a numărat cineva moartea

orice alegere
se poate oricând transcrie pe curat
nimicul
este cea mai frumoasă imaculare
în care m-aș putea ascunde
deși o dezbrăcare de vechiul eu
până la începutul pielii
nu ar rezolva niciodată
dilema unei alegeri