liniștea ce mi-o verși în viscere e pagina nescrisă dintr-o carte
scribul adânc vârât în mine o întregește de crezi femeie
că sunt o carte scrisă pe jumate cealaltă jumătate e despre tine
despre felul cum îmi interiorizezi fiori cu ochii tăi albaștri
cei nevăzuți încă de Dumnezeu și mi se pare că miroși a mirare
în sărut atât de profund intră saliva ta în mine de mi se face sânge
acela ce l-am donat începătorilor vieții cuprinși
de un oarecare morb

tu ai stins moartea
și m-ai făcut în fața morții orb