la fel de mare și mic e nimicul
la capăt de penumbră zid netrecut
balanță de strigăte cântecul mut
corolele zăvorâte-n tubercul

hotar de mijloc e de sfârșit și-nceput
nucleu din care se-ncheagă pământul
un vaier orb dormind sub bolți de tumul
tipar virtual din semințe de lut

ideea în sine Ova se surpă
în bolgii de așteptare eternă
dincolo de mântuire și culpă

bat vânturi de îndoială în bernă
arcașii țintesc pe demoni în pulpă
când pângăresc pe câmp cruci de lucernă