agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-05 | |
de câteva ore bune cutreier orașul
de plictiseală intru într-un bar, cu fularul la gură descheiat la palton nu mi-e frig doar gurii mele îi este trupul, hoitul ăsta firav simte o căldură o arsură în piept iar eu simt nevoia să beau mă așez într-un colț fac semn unei fete comand coniac și cafea scrumiera o trag deoparte fătuca se întinde după dânsa s-o șteargă de praf știam va face așa motiv să-i privesc picioarele coapsele îndelung și ele se lasă parcă înadins larg privite înghit în sec admir din belșug după care îmi zâmbește ca unui școlar s-a prins, m-a făcut să roșesc ce dracu' o glumă și eu, nu am dreptul privesc după ea ca într-un văzduh nefiresc pe alocuri albastru alteori gri-petrol ca ciorapii de lycra dar să trec peste asta, am pe masă licoarea motiv să beau să privesc, să contemplu am strania impresie că aștept pe cineva ca și cum cineva-ul acela ar vrea să îmi spună ce și cum în ce fel și așa mai departe îl aștept parcă pe amos prieten bun al lui keops să-mi explice despre constelația lui despre bordul modulului câți warpi, pirații galactici ori găuri de vierme și femei negreșit despre ele oho, cam câți ochi ce culoare cât de mult pot ele să ducă o partidă de sex vacs, nimeni nu se așază pe fotoliu, în colțul meu în penumbra abajurului spânzurat în tavan. îl privesc, îl compătimesc ca pe un om la o margine de prăpastie săracul îmi zic, și privesc înainte spre cer spre un cer cafeniu din pahar mai comand un rând de data aceasta scrumiera stă neclintită aceeași domnișoară mă servește mă privește în ochi cum și eu o privesc cu un mic interes ca pe un obiect cumpărat din vitrină îmi aduce aminte de-o fostă iubită de acel rârâit din cuvinte pentru ea nu contează plătesc comanda îi las chiar mai mult zâmbește vă mai aștept o piruetă și iar coapsele acelea construite de un dumnezeu nemilos și gata mai am o înghițitură de ce m-aș grăbi e cald în singurătatea mea deplorabilă aștept infinitul aștept pe dracu' încălțat afară săndel strigă după unul, vecine e târziu, e cazul să plec noapte bună
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate