sunt aproape om în culoarea asta
și mi-am învățat numele pe de rost
dimineața îmi este vie până la refuz
de arbori anonimi și cartiere
tandre

sunt condamnat la viață
și am sângele întemnițat în vene
îți port în palme cuvântul împletit
iar nopțile își țipă
poatele
în genunchiul de hârtie

sunt răspunsul
abandonat în cearcăne

și am zâmbetul curat