Cerul altui cer buzunare nocturne îi coase.
Plouă în mare și marea se umple cu valuri atâtea
câte emoții au fost trăite în somn
și nu s-au uitat dimineața.
În vene mici cataclisme
urmate de reacții enzimatice-n lanț.
Lungi ore de tristețe și singurătate.
La capăt autobuzul nr 40 care
se-ndreaptă mereu înspre Nord
cu oameni în el, oameni care încă vorbesc
și fac glume.