pot fi liniștea ungherului
în care se strâng frământările
pânzei de păianjen
gata să prindă loviturile aberante
ale dinților sparți într-o nucă
din nemiloasa ploaie
ce acoperă încet cupola tainică
a oaselor colorând-o în toamnă
nu mă pot ascunde în acest ungher
ca într-o apă infestată cu ierburi toxice
respir prin toți porii
ființa ta străvezie
singura uitare este cântecul
plecat al berzelor