Nimic nu e normal, cum se cuvine,
Zăpada însăși redevine baltă;
Azi săniile s-au prăvălit ruine,
Căci simt că fără tine iarna-i caldă.

Copiii au uitat să se mai joace,
Nu-i noapte și deja vor să îi culci.
Precum o veste bună, vino-ncoace!
Grăbește-te și adu-ne niște fulgi.

N-a mai rămas nimic, nu pot pricepe;
Deja am adunat tot din livezi.
Mi-e greu să cred acum că iarna-ncepe,
Iar tu nu ești cu mine ca s-o vezi.