ai plâns,nu trebuia s-o faci,
și lacrima în ochii tăi plângea,
și-odată cu-al tău geamăt mi-ai luat voința mea.

plângând am devenit un laș,
căci nu pot ca să lupt cu lacrima,
ce n-aș fi dat cu luptă,cu voie am zis da.

plângea și neputința ta,
un suflet chinuit de dragoste și cinste,
cu lacrima,mi-ai luat albumul meu de vise.

ai plâns,nu trbuia s-o faci,
câci m-ai lăsat amarnic în neputința mea.
străin,tăcut și singur,ascult dorința ta.

ai plâns,să nu mai plângi,
ci doar să râzi și îți doresc uitare,
căci ai scăpat de cel ce nu avea răbdare.

ai plâns și plânsul tău,
îl simt ca un reproș și ca o ghiară,
ce sfâșie amarnic,mă chinuie și zbiară.

ai plâns, nu trebuia s-o faci,
și lacrima din ochii tăi plângea,
plângea și suferința mea cu ea.
să nu mai plângi cumva.