de vrei să mergi,de vrei să râzi,
de vrei să cânți,de vrei să plângi,
nu voi putea s-o fac decât,
cu-al tău sărut să mă descânt.

de vreau cunună să-mpletesc,
de vreau o frunză să-nverzesc,
nu voi putea s-o fac decât,
cu sânul tău să mă descânt.

de vreau o rază să adun,
de vreau iubirea mea s-o-ngân,
nu voi putea s-o fac decât,
cu ochii tăi să mă descânt.

eu vreau ferice să trăiesc,
cu corpul tău să mă-nvelesc,
și sufletul la căpătâi,
să îmi șoptească,hai rămâi.

de vreau cu tine să rămân,
să fiu un bun și drag stăpân,
nu voi putea s-o fac decât,
urgia lumii s-o descânt.

căci ura lor mă arde greu,
și nu-mi dă dreptul,dreptul meu,
nu voi putea să-l am decât,
să mor,căci moartea-i un descânt.

mă tem,căci eu te pierd mereu,
te-ndepărtezi,te simt doar eu,
ca să te am,nu pot decât,
prin mine ura s-o descânt.

să nu mai fii fantomă-n vis
și nici luceafărul meu stins,
și nici când alta eu ating,
nu simt nimic,deși te strig.

când te privesc mi-e tare greu,
să nu te-ating și dreptul meu
să nu-l mai cer,să nu-l mai iau,
să nu sărut,să nu-l mai dau.

acum ajunge,doamne cer,
mă rog,mă mânii,urlu,zbier,
nu vreau nimic,o vreau pe ea,
să nu te pui în calea mea.

căci altfel,jur pe sânge cald,
nu voi nici rai,nu voi nici iad,
căci de nu-i ea,nu-i dumnezeu,
prin ea suntem și tu și eu.

nu știu ce face ea acum,
aș vrea să-ncerc s-o văd,să-i spun,
căci eu rămân,căci eu iubesc,
de nu mă vrea,eu nu cerșesc.