niciodată nu-mi amintesc distanțele
tot timpul caut, ating
și totodată
sunt sigur că nu sunt aici

iar între rafturile de supermarket cu etichete lucios colorate
și lumânările de crăciun parfumate
între aceste rafturi de lemn
suprafețe de fier forjat și de plastic
realizez cât de mult sunt
nimic

și colindele de crăciun ce se vând atât de bine
cu fericirea lor amnezic-pufoasă
încep să sune mai bine

(nu-i de mirare că încep să zâmbesc
beat de cât de mult mă implic
consumând
bucuria
ca pe un zahăr la plic)